Cristi își vinde virginitatea. Fetelor, ce mai așteptați?
Am vrut să încep cu acest anunț, pentru că, în mod evident, asta este breaking-news.
Acum să vă spun de unde am aflat. Totul a început cu o invitație de la Chinezu. Care a spus: vrei mă să mergi la un spectacol la care să te râzi? Eu am zi că da, că râsul nu știu să fi făcut rău cuiva, deși lumea mai zice: am murit de râs; dar e doar o glumă.
Și mi-am luat-o pe Ștefania de mână și m-am prezentat sâmbătă seara în Club Prometheus, unde prestau domnii Aristocrați. Și am stat la doi pași de scenă, că bloggerii precauți s-au tras ceva mai în spate – probabil știau ei ceva că nu e bine să te așezi în lumina reflectoarelor, unde ai mari șanse să intri în gura ăluia de pe scenă și riști să-ți facă prietena de râs.
Prietena mea nu se face de râs așa cu una cu două, nici nu se rușinează dacă încerci să o iei tare, că doar trebuie să mă suporte în fiecare zi. Așa că ne-am băgat puțin în seamă cu prestatorii și i-am împuns cu replicile noastre, iar ei pe noi cu ale lor. Poate de asta am și simțit că ne placem și că am putea iniția o relație (cum ar veni – eu și Ștefania pe de o parte, Aristocrații pe de altă parte a relației).
Au prestat Raul, Sorin, Cristi și Radu. Și am înțeles că nu au fost în formulă completă. Ceea ce ar trebui să însemne că mai tare ne-am fi râs, dacă venea toată lumea.
Populația din Club Prometheus a fost în marea majoritate formată din bloggeri. Bloggerii s-au dovedit un public foarte exigent și versat în ale stand-up-ului. Eu unul n-am mai văzut un spectacol de stand-up pe viu, și nici un spectacol de stand-up comedy pe românește și făcut de români. Prima impresia n-a fost rea – părerea mea este că trupa promite și că, dacă vor reuși să se organizeze în spate (că tot timpul trebuie să apară probleme de orgoliu, leadership etc., știți cum e…) – ei, dacă vor reuși cu managementul, ne vor face încă multă vreme să râdem, din ce în ce mai cu lacrimi.
Așa că mergeți și-i vedeți pe unde mai ”cântă”, că merită să vă faceți o impresie nealterată de mine sau alți review-eri. Atâta vreau să vă rog, să nu uitați că stand-up-ul nu are la noi istoria vastă din State (ca să luăm un exemplu cu care cei mai mulți dintre noi suntem cât de cât familiari). Și să nu uitați că oamenii ăia nu sunt actori, nici pastile de râs pe bază de gâdilici, nici roboți. Sunt oameni care și-au propus să vă facă să râdeți sau măcar să zâmbiți și să mai uitați de problemele de zi cu zi.
Mai scapă ei o înjurătură, mai marșează pe pedala limbajului coroziv, dar lasă că mai cresc ei și-atunci își vor găsi stilul care să-i facă unici și inimitabili. Eu îi recomand.
Robert Antonescu (de-acum și pe .ro)
